Mihail Gerschenson (1867-1925), născut şi crescut la Chişinău, s-a impus ca un prestigios istoric literar, autor al unor cărţi despre clasicii literaturii ruse din prima jumătate a secolului XIX (Ceaadaev, Puşkin, Kireevski, Gogol, Herzen etc), iniţiator al vestitei culegeri de eseuri Vehi (1909), traducător şi comentator al lui Petrarca. După 1917, în loc să basculeze în tabăra revoluţionară, se dedică progresiv idealului unei religiozităţi nedogmatice şi revoltei mistico-anarhice împotriva convenţiilor unei „culturi” care nu mai corespundea exigenţelor spiritului său însetat de mirajul „sufletului de foc a ceea ce e viu”.