Viaceslav Ivanov (1866-1949), poetul şi filosoful considerat de Berdiaev „cea mai caracteristică şi strălucită figură” a renaşterii spirituale ruse de la începutul secolului XX, a fost un autor pe care părăsirea definitivă a Rusiei (1924) l-a aruncat într-o uitare care a durat aproape şapte decenii. Creator cu vocaţia sintezei, realizând în manieră simbolică depăşirea opoziţiei tradiţionale dintre „slavofili” şi „occidentalişti”, dintre ortodoxie şi catolicism, dar şi dintre „Rusia” şi „Europa”, el este în prezent una din cele mai studiate figuri ale culturii ruse din toate timpurile.